New day.Dezamagirea inca mai e ca am iesit din grup si ma gandesc serios sa revin.Pur si simplu e ca un drog.Nu pot renunta la el.Ma simt goala pe dinauntru,jumatate din mine s-a dus atunci cand am parasit grupul..voi fi capabila sa ies si sa nu mai ma intorc?Se poate asta?E posibil asta pentru un om care iubeste cu tot sufletul familia aia,care ii iubeste cu toata fiinta pe EI sa iasa fara nici un pic de resentiment si sa se prefaca ca aceasta frumoasa perioada din adolescenta nu a existat?Mai am cale lunga de mers,si vreau sa merg cu grupul asta,cu familia asta.

De cand sunt in familia asta totul s-a schimbat.Am invatat sa imi spun parerea fara sa imi para rau,sa o zic direct,pentru ca totusi adevarul doare.De fiecare data cand am avut o problema,imaginea grupului imi aparea in fata si imi spuneam ca decat sa sun dupa "prietenii falsi de la scoala",mai bine ma duc la oamenii care ma inteleg pe deplin.Asa e.Ei chiar ma inteleg.Sunt fete mai mari,trecute prin mai multe,care stiu sa dea sfaturi folositoare,fete care vor sa ajute,cu inima mare,care chiar stiu ce e PRIETENIA.Nu e ironic?Oamenii pe care ii cunosti de 5-6 ani iti intorc spatele si numai cand au nevoie de tine sunt prietenii care ar trebui sa fie,no matter what,iar oameni care ii cunosc de 5 luni sau mai putin sunt acolo in orice situatie.

M-am gandit bine si cu ajutorul acestor fete despre care vorbesc m-am intors.Nu o sa mai ies pentru ca stiu ca nu sunt capabila de a sta fara grupul asta.

De acum,o sa stau in familia asta fara sa imi mai pese de ce oamenii cred.Cum au zis cei mai buni,iubesc prea mult fandoomul asta ca sa ma las doborata asa usor.